Primii fermieri au folosit bastoane simple de săpat sau sape pentru a săpa și a cultiva terenuri agricole. După ce terenul agricol a fost săpat, au împrăștiat semințe pe pământ, în speranța unei recolte bune. Plugurile timpurii au fost făcute din secțiuni de lemn în formă de Y-, cu ramura inferioară sculptată într-un vârf ascuțit și cele două ramuri superioare făcute în două mânere. Când plugul era legat de o frânghie și tras de un bou, vârful ascuțit a săpat o brazdă îngustă și puțin adâncă în sol. Fermierii puteau folosi mânerele pentru a conduce plugul. În jurul anului 970 î.Hr., a fost creată în Egipt o schiță a unui plug de lemn simplu-tras de bou. În comparație cu primele pluguri făcute încă din 3500 î.Hr., nu au existat multe modificări de design.
Pe pământurile aride și nisipoase din Egipt și Asia de Vest, acest plug{0}}în stadiu incipient ar putea cultiva pe deplin terenurile agricole, crescând foarte mult randamentul culturilor. Aprovizionarea crescută cu alimente ar putea satisface pe deplin creșterea populației, iar orașele din Egipt și Mesopotamia s-au dezvoltat din ce în ce mai mult.
Până în anul 3000 î.Hr., fermierii și-au îmbunătățit plugurile făcând vârful într-o „cotă” ascuțită care ar putea străpunge solul mai eficient și adăugând o „codă” înclinată care ar putea împinge solul în lateral.
Plugurile de lemn trase de boi sunt încă folosite în multe părți ale lumii, în special în zonele cu sol ușor, nisipos. Plugurile timpurii au fost mai eficiente pe solul nisipos ușor decât pe solul argilos umed și greu din Europa de Nord. Fermierii europeni au fost nevoiți să aștepte introducerea plugurilor metalice mai grele în secolul al XI-lea.
